A VI-a B

Ma... avem un site, ne trebe' si un forum wa. Sa va vad:D WE ARE ZA BEZT =]] - Clasa a VI - a B, CNT, Sev, Rumania -
 
AcasaCalendarFAQCautareMembriGrupuriInregistrareConectare

Distribuiţi | 
 

 O picatura de sange intr'un pahar de apa.

In jos 
Mergi la pagina : Înapoi  1, 2
AutorMesaj
Lavy
Sarmalutsa
avatar


MesajSubiect: Re: O picatura de sange intr'un pahar de apa.   Mier Apr 01, 2009 6:35 pm

Oo doamne,e superb,tare,frumos,perfect,miraculos,dragut,uimitor,etc etc.Mad
continuarea Ginny!
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Ginny
Admin
avatar


MesajSubiect: Re: O picatura de sange intr'un pahar de apa.   Mier Apr 01, 2009 8:54 pm

Geor, Lavi, merci mult:*
Si, Geor, invitatia pentru Ginny era una speciala, nu vesnica " te invit sa serbam ziua mea bla bla ".. si cand a stat Leo in genunchi Smile) pana la urma, se certasera;)
O sa vedeti voi pana la urma daca Ginny este indragostita sau nu de Leo..Wink

Asa deci ...
Urmeaza ceva mai plictisitor, si imi cer scuze pt asta [-o< dar e necesara si partea asta:D
- sunt sigura ca o sa va dati seama de unde vine faza cu banana =) -


~

Este ora de germana acum.
Nu o ascult pe profesoara. Mi se pare ca am altele pe cap. I’am aruncat o privire lui Leo, dar, din nefericire, nu se uita la mine. Am incercat sa ii atrag atentia, facand semne disperate cu mainile, spre hazul unor tipe din primele banci. Cred ca una era gata sa ii zica ceva profei, asa ca am incetat. Pentru un moment, m’am gandit sa scriu un bilet… dar la ce bun? Am continuat sa privesc pixul… supravietuiesc eu inca 29 minute… oh, tocmai au mai trecut 60 de secunde.
2 minute mai tarziu, ma chinuiam sa fac avion biletelul pe care il scrisesem.
“Domnisoara? Denisa?...” se aude doamna Rubbek. Scap bucata de hartie pe jos.
Am uitat ca Denisa dormea… ma rugase sa o trezesc daca e ceva. Acum, chiar e ceva. Profesoara e la doi pasi de mine, si nu am cum sa spun nimic. Leo paru in sfarsit sa isi dea seama de existenta mea si, din fericire, si de necazul meu. O banana a fost lansata in aer, iar eu, buimaca, i’am urmarit traiectoria. Doamna Rubbek s’a intors, vizibil nedumerita, inspre catedra, iar eu am profitat cat am putut de clipa de neatentie pentru a o impunge usor in umar pe Denisa.
“Doamna profesoara, aveti grija sa nu calcati in banana,” a spus pe un ton serios Leo. Avea o privire de elev cuminte care ma facea sa pufnesc in ras.
Pana la urma, saraca profesoara a uitat probabil ce dorea sa o intrebe pe Den, asa ca, dupa ce bietul de Leo a fost supus chinului de a lua fructul si de a’l duce la cosul de gunoi, ora a decurs in mod normal… cat se poate de normal.
~
“Ginevra? Vino o clipa.”
Desi in mod cert nu aveam de gand sa refuz un profesor, ea a simtit, probabil, o usoara urma de ezitare, asa ca a continuat:
“Te rog.”
Am urmat’o pana la catedra.
“Da?” am incercat sa par politicoasa. Poate dorea sa imi spuna despre vre’un proiect, un concurs..
Am privit’o in ochi. Nu era prima oara, si pana atunci mi se paruse ca nuanta lor era absolute banala. Se intamplase ceva cu ei astazi, totusi… Am incercat sa ma port normal, dar adevarul era ca ma fascina culoarea celor doua perle cenusii.
Straluceau.
Uitasem ca mai era si ea, ca persoana, langa mine. Nu am putut sa nu tresar cand a vorbit.
“Ce stii despre… despre…?”
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Geor!
Ficat cu iaurt
avatar


MesajSubiect: Re: O picatura de sange intr'un pahar de apa.   Joi Apr 02, 2009 3:57 pm

lol! fff Pretty!
deki, chestia cu banana s'a intamplat shi la noi in ore.
Leo, cand a luat banana semana cu Fulga! Razz
Shi mi s'a parut foarte frumoasa chestia cand Den dormea in ore! lol!
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Ginny
Admin
avatar


MesajSubiect: Re: O picatura de sange intr'un pahar de apa.   Mier Apr 08, 2009 9:05 pm

Fugeam.
Nu stiam de ce. Nu ma gandeam deloc la asta. Stiam doar ca trebuia sa fug, departe… Repede.
Cadeam, ma ridicam, cadeam, ma ridicam, cadeam. Din nou si din nou. Mi’era frica… Ceva ma urmarea… Ceva sau cineva.
O femeia tipa in urma mea, dezamagita, disperata. Doream sa ma intorc la ea, dar nu puteam… trebuia sa o parasesc. Altcineva imi dorea raul.
“Aici.”
Inselatoare voce! Aparent blanda, doar la suprafata o speranta… am fugit mai departe, dar nu am reusit… nu… nu…
~
“Ginny?”
“Ah!”
Ce se intamplase mai devreme? Parca erau niste amintiri netraite vreodata…
Atunci cand ma uitasem in ochii profesoarei, atunci cand spusese acel cuvant, cazusem intr’un fel de transa. O rememorare. Am zambit in sinea mea, desi ar fi trebuit sa ma ingrijorez in privinta sanatatii mele mintale.
Incercam sa imi amintesc ce cuvant anume folosise doamna Rubbek, dar nu reuseam sa imi aduc aminte. Era deja enervant. Zisese ceva, sunt sigura.
“Puteti repeta, va rog, ce ati spus?”
Am incercat sa par amabila, desi aveam o multime de intrebari…
“Nimic, draga mea. Vai! Ce tarziu este!”
Nu mi’am dat seama cand am ramas singura, in picioare, langa catedra.


4 Octombrie

“La multi ani!”
Imediat ce l’am zarit pe Leo, mi’am aruncat bratele in jurul lui. El nu a parut surprins de gestul meu. Din contra, m’a mangaiat usor pe par; ne’am despartit. Eu inca zambeam, entuziasmata.
“Ce mai faci?”
“Matanii la cer… sa nu lasi petrecerea fara sarbatorit” a ras el.
Am scos limba. Discutia putea sa continue ore in sir… daca nu era scoala… S’a sunat de intrare. Or sa fie sase ore interminabile. Dar intotdeauna exista luminita de la capatul tunelului. In acest caz, petrecerea!
~
Nu stiu cu ce sa ma imbrac. Am o groaza de variante. Pana la urma, le’am chemat pe Denisa si Bianca; ele se imbracasera deja. Imi placea la nebunie rochia verde inchis a Ditzei si tinuta jeans – bluza sexy a lui Beeb. Dar eu imi doream parca altceva…
“La ziua mea, sunt sigura ca nu vei petrece atat timp in fata dulapului,” isi dadu Bianca ochii peste cap. “Poti, te rog, sa te grabesti?”
“Esti si tu muiere,” am suierat. “Trebuie sa ma intelegi.”
“Ah, asa imi umblii deci,” murmura Deni dezaprobator, din partea cealalta a camerei. “Doar doua tricouri in combinatia mov – galben? Ma dezama… UAU!”
Tipase ultima data. Ma speriase de’a dreptul.
“Ce bluza misto!” Mi’o arunca, o catarama argintie a ei lovindu’mi obrazul.
“Den! M’ai zgariat…!” Nu puteam sa cred! Cate creme, solutii aveau sa imi acopere rana? Mi’am trecut usor degetul peste zgarietura de pe obraz. Am auzit o bufnitura puternica si am tresarit.
“Ce zgarietura visezi?”
Bianca se uita usor incruntata la mine, examinandu’mi chipul. Denisa era inca intoarsa cu spatele, masandu’si crestetul capului. Probabil se lovise de ceva – de dulap, de masuta, de cufar – in timp ce se intorcea catre mine, expicandu’se zgomotul de mai devreme.
“Nu – nu o vedeti?” Bianca radea de mine. Sigur. I’am aruncat o privire urata, dar din expresia ei nedumerita am inteles adevarul de netagaduit. M’am uitat in oglinda, socata. Mi’am atins obrazul. Era acolo! Langa buze! Acum… nu mai este nimic. Nu simteam nimic in neregula.
Am incercat sa imi dau ochii peste cap. Simtisem lovitura si rana… sau o luasem razna?
E si asta o optiune.
~
M’am imbracat – sau, mai bine zis, m’au imbracat Denisa si Bianca – in bluza aceea albastra, transparenta, cu un maiou mai inchis la culoare pe deasupra si o fusta lunga pana la genunchi, maronie. Am decis sa port pantofi cu talpa inalta, gen balerini constipati, cum ii numea Den. Bianca a chemat un taxi in fata blocului la 7:10. Abia asteptam – desi nu lasasam sa se vada – sa il vad pe Leo.
Am suspinat incet in aerul rece al serii. Simteam o mireasma ca de flori de tei… Era un parfum destul de ciudat, mai ales in plina toamna. O senzatie ciudata mi’a invaluit mintea o clipa, apoi m’am trezit din nou pe pamant, printre stropi de apa, langa o baltoaca peste care am sarit in ultimul moment… din nou eu. In fata unui club, la 16 minute trecute dupa ora 7.


--
stiu ca e cam tut da' na:D :">
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Geor!
Ficat cu iaurt
avatar


MesajSubiect: Re: O picatura de sange intr'un pahar de apa.   Joi Apr 09, 2009 12:38 pm

WOW, Ginny, superb!
Esti foarte misterioasa!
Stau in fiecare zi cu sufletul la gura sa vad ce se mai intampla!
Aaa..., ficul nu e tut!
SO~NEXT!
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Lavy
Sarmalutsa
avatar


MesajSubiect: Re: O picatura de sange intr'un pahar de apa.   Joi Apr 30, 2009 2:29 pm

prea tare:x shi prea frumos:X...da nu inteleg:| care-i treaba de nu mai pui odata continuarea:-w
Oo sa iti spun pe limba ta::)):
"mor daca nu pui mai repede nextul:x"

Aa,bine ca m-ai lamurit cu zgarietura aia sau ce o fi fost ca nu intelegeam nimic acolo...-prea greu pt mintea mea:|:)-
so,hurry up Ginny!
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Ginny
Admin
avatar


MesajSubiect: Re: O picatura de sange intr'un pahar de apa.   Joi Apr 30, 2009 5:04 pm

Uite acilea 2 nexturi , pe care Georga le'a citit de dinainte de pe forumul hp * :-w *
4 u Lavi >:d<


--

M’am inselat. Ochii azurii nu ii apartineau Adrianei. Am apucat absenta un pahar din plastic de langa mine, umplut pe jumatate cu suc de struguri, in timp ce Leo facea prezentarile. Chiar nu isi dadea nimeni seama ca aveam chef doar sa stau cu prietenii mei, si nu acolo, pe o canapea, nevoita sa ascult numele multor persoane ciudate…
Pana la urma, au inceput sa vorbeasca despre ale lor, iar eu m’am ridicat pur si simplu si am plecat. Tipul de langa mine – foarte corpolent, de altfel – s’a relaxat instantaneu, intinzandu’se si pe locul lasat liber de mine.
M’am gandit ca as fi aratat ca o caraghioasa daca as fi stat acolo, singura in centrul salii, asa ca m’am indreptat spre margine, sprijinindu’ma de perete si gandindu’ma serios sa plec de acolo. Am strans paharul din plastic in mana, in timp ce ochii mi se plimbau prin incaperea galagioasa. Nu apucasem sa iau decat cateva inghitituri, cand un baiat s’a izbit de mine, varsand sucul pe jos. I’am strigat sa fie mai atent, plina de nervi, si m’am aplecat sa iau paharul si sa il duc la cosul de gunoi.
“Ginny!” am auzit o voce entuziasmata. Nu mi’a venit sa cred – era Anca! “Nu o gasesc pe Bianca – imi poti spune daca iti place parfumul “ – isi misca teatral incheietura – “ asta?”
“Ah.” Nu aveam ce face. Poate avea sa ma vada ca pe o amica daca ma purtam frumos cu ea. “Da… Bine.” Am inhalat adanc, inecandu’ma aproape imediat. M’am aplecat inainte, tusind. Am incercat sa fac ca totul sa para un acces neobisnuit de stranuturi.
“Este – “ am icnit eu, “ – minunat! “
Ochii mi s’au umplut de lacrimi datorita tusei. M’am prefacut ca zambesc, si Anca a parut convinsa.
“Daca vrei, mai am o groaaaza de parfumuri de’astea acasa… stii, mama e parfumer. Iti pot faca rost de o monstra pe gratis.” Mi’a facut cu ochiul, dupa care a plecat. Am reinceput sa tusesc, gandindu’ma ca niciodata – absolut niciodata – nu aveam sa mai stau prea aproape de Anca. Parfumul acela era absolut groaznic.
E ciudat ca, privind in urma, nu imi pot aminti ce am facut dupa aceea. M’am trezit dupa o jumatate de ora pe ring, in mijlocul petrecerii, sufletul petrecerii. Abia atunci incepusem sa fiu constienta de ce faceam, si totusi imi placea… Venisem doar sa ma distrez.
Doua maini mari si reci mi’au cuprins trupul, invaluindu’ma pe la spate. Niste buze la fel de reci mi’au atins gatul. O voce soptita ma intreba ce mai fac. I’am atins confuza bratele celui din spatele meu cu varfurile degetelor; era un baiat, da, eram sigura. Asta de unde ma cunostea?...
“Mm… nimic. Momentan. Ai chef sa facem ceva?”
Nu stiu cine a spus chestia asta, dar folosise vocea mea. Am incercat sa protestez impotriva mainilor care s’au strans mai mult asupra mea, dar, cu groaza, am urmarit cum nu faceam decat sa le mangai usor. M’am intors fara sa ii cer asta corpului meu catre baiatul din spatele meu; eram cat pe ce sa strig de uimire cand mi’am dat seama ca era Blake, dar, din nou, nu am reusit sa fac nimic. Neputiincioasa, am simtit cum ma ridicam pe varfuri, tot mai aproape de el… Cu coada ochiului l’am observat pe Leo in apropierea noastra…
Acum, chiar nu ma distram.
Incercam din toate puterile sa imi misc picioarele, sa ma dau mai in spate. Brusc, am reusit. M’am indepartat de Blake. Atat de brusc, incat m’am lovit cu spatele de zid. Am murmurat un “ trebuie sa plec “ baiatului care ma privea surprins si am plecat imediat de acolo, lovindu’ma de Denisa, care venea inspre mine.
“Te rog, scoate’ma de aici,” am soptit eu.
Prietena mea m’a privit socata. Intr’o clipa, si Bianca a venit langa mine, intelegand totul imediat.
“Arati ca dracu’,” mi’a zis ea, cand am iesit afara. “Doamne, Ginny, ce naiba ai facut cat timp am fost plecate…?”
“Nu stiu,” am icnit. “Chiar nu stiu! Stiu ca suna ciudat, dar – “
“Te cred, te cred…” bolborosi Denisa, dar din tonul ei am priceput ca nu credea deloc ceea ce spunea. Ne’am urcat in tacere in masina Biancai (tatal ei venise sa ne ia).
“Poate s’a imbatat,” a zis Bianca impaciuitoare, si, desi m’am uitat urat la Bianca, Denisei a parut sa ii placa ideea.
“E mai credibil,” a dat aceasta din umeri cand m’am uitat urat si la ea.
Am oftat, in timp ce masina tatalui Biancai cotea pe o alee pustie. M’am lasat mai adanc in scaun, convinsa ca nu avea sa ma creada nimeni si ca nu avea nici’un rost sa aduc vorba de neputiinta temporara de a imi controla corpul, daca nu doream sa fiu internata intr’un azil de nebuni.
M’am uitat pe geam. Petrecerea se sfarsise. Si nu in modul la care ma asteptasem eu…



------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------


6 Octombrie

Este o zi superba de duminica si tocmai m’am certat cu mama pe televizor. Pana la urma, telenovela ei a castigat. Mi’am dat ochii peste cap si m’am hotarat sa fac ce imi spusese ea sa fac – sa ies afara. Evitam pe cat posibil sa fac asta, dupa dimineata de 20 septembrie… Oricum, nu ma mai plimbam pe strazi pustii.
M’am imbracat repede si am plecat; m’am decis sa dau o tura prin oras si sa vad ce mai e prin magazine. Am luat’o pe bulevard in jos, abia abtinandu’ma sa nu o iau pe o straduta paralela. Uram galagia specifica bulevardului. Mi s’a parut ca vad pe cineva cunoscut pe partea cealalta a strazii, dar nu m’am concentrat prea mult asupra lui; dupa cateva minute, am intors din nou capul, si l’am vazut pe Ben in spatele meu. M’am oprit, schitand un zambet.
“Ginny, ce mai faci?” m’a intrebat acesta.
“Ah, bine,” I’am spus usurata. Ma temusem sa nu fie Leo. Il cam lasasem balta la petrecere… si apoi, mi s’a parut ca era cam dezamagit atunci cand eu si Blake… ma rog.
“Unde mergi?”
“Ma plimbam doar.”
Simtindu’ma un pic stanjenita, m’am prefacut ocupata sa imi pun ochelarii de soare.
“Si… hm, vrei sa mergem putin impreuna?”
“Suna bine,” am zambit eu. Imi cadeau planurile de a merge la cumparaturi, dar asta e.
“A fost o petrecere reusita, nu?” m’a intrebat Ben multumit. “Stii, eu am ajutat putin la decoratiuni.”
“Da,” am fost eu de acord, de dragul lui. Pana la urma, doar eu fusesem cea care nu se distrase aseara. “Chiar au fost niste decoratiuni excelente.”
Ben a zambit, incepand apoi sa se planga de lenea fratelui sau geaman, care nu pusese mana sa faca nimic. Radeam cu adevarat in timp ce descria, cu lux de amanunte, prostia lui Tom. Imi dadeam seama ca exagera – era evident, si cred ca de asta isi dadea seama si Ben – , dar, oricum, ma simteam destul de bine si asa.
“…Si apoi, desigur, Leo a ales si inchiriat localul. Ma rog, cu ajutorul nostru, desigur. Tom “ – paru destul de iritat si dezamagit – “ l’a ales, de fapt. A facut si el ceva, pana la ur – ...”
Se oprise. Telefonul lui mobil incepuse sa sune. Fara sa se uite cine e, respinse apelul si telefonul ii cazu din mana.
“Pana la urma,” continua el razand, in timp ce isi ridica mobilul de jos.
Il ascultam doar pe jumatate. Am tras cu ochiul la o vitrina din dreapta noastra. In minte mi se schita un plan cu tema ‘ cum sa intru in magazine sa probez o bluza fara ca Ben sa isi dea seama ‘.
“Mike a adus Dj’ul… Ryan s’a ocupat de mancare si bauturi… Hayden “ – cand l’am intrebat cine e, mi l’a descries ca fiind brunet cu ochii negri, si m’am gandit imediat ca este unul din tipii ‘ no name ‘ de la petrecere – “ a ajutat la stabilirea invitatilor…”
“Stai putin, lasa’ma sa apuc sa notez pe ceva,” I’am reprosat. Ben a ras.
“Oh, trebuie sa plec,” facu el, cand am ajuns destul de departe de blocul meu. “Pe curand, Ginny!”
I’am facut cu mana, si dus a fost. Brusc, nu mai aveam chef sa ma intorc sa probez bluza aia. Era doar o haina, la urma urmei. Uitand de principiile mele, am luat’o pe o alee laturalnica, fara multa lume pe ea…
S’au petrecut mai multe lucruri in acelasi timp. Doi tipi solizi, pe care – stomacul mi s’a strans intr’un mod dureros – ii cunosteam prea bine, au aparut de dupa colt, telefonul meu a inceput sa sune [ ‘ De ce e alta melodie? Poate am schimbat’o din greseala… ‘ ] si l’am auzit pe Ben strigandu’ma.
Usurata, am fugit de’a dreptul catre el, in timp ce imi cautam telefonul prin geanta. Cu nedumerire am vazut cum in nici’un caz nu imi apartinea mie, si am citit pe ecran ‘ Pv1 ‘.
“E mobilul meu,” aproape mi’l smulse Ben din mana. “L’am… uitat. Cred ca a cazut din greseala in geanta ta.” Parea… furios… pe el insusi. Citeam asta pe chipul lui. O clipa, am avut o senzatie ciudata ca urma sa lesin si…

…l’am vazut pe Ben in spatele meu. M’am oprit, schitand un zambet.
“Ginny, ce mai faci?” m’a intrebat acesta.
“Ah, bine,” I’am spus usurata. Ma temusem sa nu fie Leo. Il cam lasasem balta la petrecere… si apoi, mi s’a parut ca era cam dezamagit atunci cand eu si Blake… ma rog.
“Unde mergi?”
“Ma plimbam doar.”
Simtindu’ma un pic stanjenita, m’am prefacut ocupata sa imi pun ochelarii de soare.
“Si… hm, vrei sa mergem putin impreuna?”
“Suna bine,” am zambit eu. Imi cadeau planurile de a merge la cumparaturi, dar asta e.
“A fost o petrecere reusita, nu?” m’a intrebat Ben multumit. “Stii, eu am ajutat putin la decoratiuni.”
“Da,” am fost eu de acord, de dragul lui. Pana la urma, doar eu fusesem cea care nu se distrase aseara. “Chiar au fost niste decoratiuni excelente.”
Ben a zambit, incepand apoi sa se planga de lenea fratelui sau geaman, care nu pusese mana sa faca nimic. Radeam cu adevarat in timp ce descria, cu lux de amanunte, prostia lui Tom. Imi dadeam seama ca exagera – era evident, si cred ca de asta isi dadea seama si Ben – , dar, oricum, ma simteam destul de bine si asa.
“…Si apoi, desigur, Leo a ales si inchiriat localul. Ma rog, cu ajutorul nostru, desigur. Tom “ – paru destul de iritat si dezamagit – “ l’a ales, de fapt. A facut si el ceva, pana la ur – ...”
Se oprise. Telefonul lui mobil incepuse sa sune. Fara sa se uite cine e, respinse apelul si telefonul ii cazu din mana.
“Pana la urma,” continua el razand.
Il ascultam doar pe jumatate. Am tras cu ochiul la o vitrina din dreapta noastra. In minte mi se schita un plan cu tema ‘ cum sa intru in magazine sa probez o bluza fara ca Ben sa isi dea seama ‘.
“Mike a adus Dj’ul… Ryan s’a ocupat de mancare si bauturi… Hayden “ – cand l’am intrebat cine e, mi l’a descries ca fiind brunet cu ochii negri, si m’am gandit imediat ca este unul din tipii ‘ no name ‘ de la petrecere – “ a ajutat la stabilirea invitatilor…”
“Stai putin, lasa’ma sa apuc sa notez pe ceva,” I’am reprosat. Ben a ras.
“Oh, trebuie sa plec,” facu el, cand am ajuns destul de departe de blocul meu. “Pe curand, Ginny!”
I’am facut cu mana, si dus a fost.


“Esti bine? Oh, te rog, te rog…”
Am clipit, vazand o fata cunoscuta. Ben statea langa mine, ajutandu’ma sa ma ridic.
“Ce’a fost asta?” am intrebat eu, ducandu’mi mainile la gura. Imi venea sa vomit. Intalnirea cu Ben mi se derulase in fata ochilor, atat de real… parca abia acum traisem toate acestea.
Si totusi, ceva era schimbat.
“Ai lesinat,” spuse Ben simplu. “Esti bine acum, nu?”
Am incuviintat slab din cap. Nervoasa pe cat de bolnava paream, am scuturat inca odata, de data asta energic, din cap.
“Bine…” ofta Ben. “Acum, chiar trebuie sa plec.” Deschise gura, de parca dorea sa mai adauge ceva, dar clatina usor din cap si spuse doar: “Ne mai vedem.”
Nu aveam decat un singur gand in timp ce ma indreptam spre casa. Doua, de fapt. Primul consta in multumiri eterne catre Ben, si al doilea… Cine era Pv1?

--

Nota : nu degeaba am scris pe bune rememorarea intalnirii. Nu va zic mai multe. Cititi cu atentie paragraful de dupa rememorare.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Geor!
Ficat cu iaurt
avatar


MesajSubiect: Re: O picatura de sange intr'un pahar de apa.   Joi Apr 30, 2009 7:01 pm

Cine zice ca am citit tot?
Am citit doar primul... next de acum...
...
Am citit cu mare atentie => a fost asa de ciudat!!
Mi'a placut extra mult!
...
Propozitia Iti pot faca rost de o monstra pe gratis. se scria corect Iti pot face rost...

P.S. Am cautat pe net filmele cu HP shi l'am gasit doar pe cel de'al 5'lea... iar pe celelalte nu... din pacate!
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Lavy
Sarmalutsa
avatar


MesajSubiect: Re: O picatura de sange intr'un pahar de apa.   Vin Mai 01, 2009 9:41 pm

deci n-am cuvinte:xe total..ciudat:)).pe bune ca nu inteleg ce-i cu reluarea aia-am citit de 4 ori da cred ca-s grea de cap ca nu reusesc sa pricep:|
oricum imi place:x
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Geor!
Ficat cu iaurt
avatar


MesajSubiect: Re: O picatura de sange intr'un pahar de apa.   Lun Iun 01, 2009 5:42 pm

Lasa ca intru eu pe Darmak RPG si te trag de urechi pana scrii nextul!!!

SCRIE'L ODATA!!!!!!!!!!!!!!!!
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: O picatura de sange intr'un pahar de apa.   

Sus In jos
 
O picatura de sange intr'un pahar de apa.
Sus 
Pagina 2 din 2Mergi la pagina : Înapoi  1, 2
 Subiecte similare
-
» Muzica populara si Muzica Etno
» Rima cu ultimul cuvant
» Scoala de croitorie(3)
» Scoala de croitorie(10)
» Cum se ataseaza o melodie in p point?

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
A VI-a B :: Creatie :: Fan Fic-
Mergi direct la: