Uite acilea 2 nexturi , pe care Georga le'a citit de dinainte de pe forumul hp * :-w *
4 u Lavi >:d<
--
M’am inselat. Ochii azurii nu ii apartineau Adrianei. Am apucat absenta un pahar din plastic de langa mine, umplut pe jumatate cu suc de struguri, in timp ce Leo facea prezentarile. Chiar nu isi dadea nimeni seama ca aveam chef doar sa stau cu prietenii mei, si nu acolo, pe o canapea, nevoita sa ascult numele multor persoane ciudate…
Pana la urma, au inceput sa vorbeasca despre ale lor, iar eu m’am ridicat pur si simplu si am plecat. Tipul de langa mine – foarte corpolent, de altfel – s’a relaxat instantaneu, intinzandu’se si pe locul lasat liber de mine.
M’am gandit ca as fi aratat ca o caraghioasa daca as fi stat acolo, singura in centrul salii, asa ca m’am indreptat spre margine, sprijinindu’ma de perete si gandindu’ma serios sa plec de acolo. Am strans paharul din plastic in mana, in timp ce ochii mi se plimbau prin incaperea galagioasa. Nu apucasem sa iau decat cateva inghitituri, cand un baiat s’a izbit de mine, varsand sucul pe jos. I’am strigat sa fie mai atent, plina de nervi, si m’am aplecat sa iau paharul si sa il duc la cosul de gunoi.
“Ginny!” am auzit o voce entuziasmata. Nu mi’a venit sa cred – era Anca! “Nu o gasesc pe Bianca – imi poti spune daca iti place parfumul “ – isi misca teatral incheietura – “ asta?”
“Ah.” Nu aveam ce face. Poate avea sa ma vada ca pe o amica daca ma purtam frumos cu ea. “Da… Bine.” Am inhalat adanc, inecandu’ma aproape imediat. M’am aplecat inainte, tusind. Am incercat sa fac ca totul sa para un acces neobisnuit de stranuturi.
“Este – “ am icnit eu, “ – minunat! “
Ochii mi s’au umplut de lacrimi datorita tusei. M’am prefacut ca zambesc, si Anca a parut convinsa.
“Daca vrei, mai am
o groaaaza de parfumuri de’astea acasa… stii, mama e parfumer. Iti pot faca rost de o monstra pe gratis.” Mi’a facut cu ochiul, dupa care a plecat. Am reinceput sa tusesc, gandindu’ma ca niciodata – absolut niciodata – nu aveam sa mai stau prea aproape de Anca. Parfumul acela era absolut groaznic.
E ciudat ca, privind in urma, nu imi pot aminti ce am facut dupa aceea. M’am trezit dupa o jumatate de ora pe ring, in mijlocul petrecerii, sufletul petrecerii. Abia atunci incepusem sa fiu constienta de ce faceam, si totusi imi placea… Venisem doar sa ma distrez.
Doua maini mari si reci mi’au cuprins trupul, invaluindu’ma pe la spate. Niste buze la fel de reci mi’au atins gatul. O voce soptita ma intreba ce mai fac. I’am atins confuza bratele celui din spatele meu cu varfurile degetelor; era un baiat, da, eram sigura. Asta de unde ma cunostea?...
“Mm… nimic. Momentan. Ai chef sa facem ceva?”
Nu stiu cine a spus chestia asta, dar folosise vocea mea. Am incercat sa protestez impotriva mainilor care s’au strans mai mult asupra mea, dar, cu groaza, am urmarit cum nu faceam decat sa le mangai usor. M’am intors fara sa ii cer asta corpului meu catre baiatul din spatele meu; eram cat pe ce sa strig de uimire cand mi’am dat seama ca era Blake, dar, din nou, nu am reusit sa fac nimic. Neputiincioasa, am simtit cum ma ridicam pe varfuri, tot mai aproape de el… Cu coada ochiului l’am observat pe Leo in apropierea noastra…
Acum, chiar
nu ma distram.
Incercam din toate puterile sa imi misc picioarele, sa ma dau mai in spate. Brusc, am reusit. M’am indepartat de Blake. Atat de brusc, incat m’am lovit cu spatele de zid. Am murmurat un “ trebuie sa plec “ baiatului care ma privea surprins si am plecat imediat de acolo, lovindu’ma de Denisa, care venea inspre mine.
“Te rog, scoate’ma de aici,” am soptit eu.
Prietena mea m’a privit socata. Intr’o clipa, si Bianca a venit langa mine, intelegand totul imediat.
“Arati ca dracu’,” mi’a zis ea, cand am iesit afara. “Doamne, Ginny, ce naiba ai facut cat timp am fost plecate…?”
“Nu stiu,” am icnit. “Chiar nu stiu! Stiu ca suna ciudat, dar – “
“Te cred, te cred…” bolborosi Denisa, dar din tonul ei am priceput ca nu credea deloc ceea ce spunea. Ne’am urcat in tacere in masina Biancai (tatal ei venise sa ne ia).
“Poate s’a imbatat,” a zis Bianca impaciuitoare, si, desi m’am uitat urat la Bianca, Denisei a parut sa ii placa ideea.
“E mai credibil,” a dat aceasta din umeri cand m’am uitat urat si la ea.
Am oftat, in timp ce masina tatalui Biancai cotea pe o alee pustie. M’am lasat mai adanc in scaun, convinsa ca nu avea sa ma creada nimeni si ca nu avea nici’un rost sa aduc vorba de neputiinta temporara de a imi controla corpul, daca nu doream sa fiu internata intr’un azil de nebuni.
M’am uitat pe geam. Petrecerea se sfarsise. Si nu in modul la care ma asteptasem eu…
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
6 Octombrie
Este o zi superba de duminica si tocmai m’am certat cu mama pe televizor. Pana la urma, telenovela ei a castigat. Mi’am dat ochii peste cap si m’am hotarat sa fac ce imi spusese ea sa fac – sa ies afara. Evitam pe cat posibil sa fac asta, dupa dimineata de 20 septembrie… Oricum, nu ma mai plimbam pe strazi pustii.
M’am imbracat repede si am plecat; m’am decis sa dau o tura prin oras si sa vad ce mai e prin magazine. Am luat’o pe bulevard in jos, abia abtinandu’ma sa nu o iau pe o straduta paralela. Uram galagia specifica bulevardului. Mi s’a parut ca vad pe cineva cunoscut pe partea cealalta a strazii, dar nu m’am concentrat prea mult asupra lui; dupa cateva minute, am intors din nou capul, si l’am vazut pe Ben in spatele meu. M’am oprit, schitand un zambet.
“Ginny, ce mai faci?” m’a intrebat acesta.
“Ah, bine,” I’am spus usurata. Ma temusem sa nu fie Leo. Il cam lasasem balta la petrecere… si apoi, mi s’a parut ca era cam dezamagit atunci cand eu si Blake… ma rog.
“Unde mergi?”
“Ma plimbam doar.”
Simtindu’ma un pic stanjenita, m’am prefacut ocupata sa imi pun ochelarii de soare.
“Si… hm, vrei sa mergem putin impreuna?”
“Suna bine,” am zambit eu. Imi cadeau planurile de a merge la cumparaturi, dar asta e.
“A fost o petrecere reusita, nu?” m’a intrebat Ben multumit. “Stii, eu am ajutat putin la decoratiuni.”
“Da,” am fost eu de acord, de dragul lui. Pana la urma, doar eu fusesem cea care nu se distrase aseara. “Chiar au fost niste decoratiuni excelente.”
Ben a zambit, incepand apoi sa se planga de lenea fratelui sau geaman, care nu pusese mana sa faca nimic. Radeam cu adevarat in timp ce descria, cu lux de amanunte, prostia lui Tom. Imi dadeam seama ca exagera – era evident, si cred ca de asta isi dadea seama si Ben – , dar, oricum, ma simteam destul de bine si asa.
“…Si apoi, desigur, Leo a ales si inchiriat localul. Ma rog, cu ajutorul nostru, desigur. Tom “ – paru destul de iritat si dezamagit – “ l’a ales, de fapt. A facut si el ceva, pana la ur – ...”
Se oprise. Telefonul lui mobil incepuse sa sune. Fara sa se uite cine e, respinse apelul si telefonul ii cazu din mana.
“Pana la urma,” continua el razand, in timp ce isi ridica mobilul de jos.
Il ascultam doar pe jumatate. Am tras cu ochiul la o vitrina din dreapta noastra. In minte mi se schita un plan cu tema ‘ cum sa intru in magazine sa probez o bluza fara ca Ben sa isi dea seama ‘.
“Mike a adus Dj’ul… Ryan s’a ocupat de mancare si bauturi… Hayden “ – cand l’am intrebat cine e, mi l’a descries ca fiind brunet cu ochii negri, si m’am gandit imediat ca este unul din tipii ‘ no name ‘ de la petrecere – “ a ajutat la stabilirea invitatilor…”
“Stai putin, lasa’ma sa apuc sa notez pe ceva,” I’am reprosat. Ben a ras.
“Oh, trebuie sa plec,” facu el, cand am ajuns destul de departe de blocul meu. “Pe curand, Ginny!”
I’am facut cu mana, si dus a fost. Brusc, nu mai aveam chef sa ma intorc sa probez bluza aia. Era doar o haina, la urma urmei. Uitand de principiile mele, am luat’o pe o alee laturalnica, fara multa lume pe ea…
S’au petrecut mai multe lucruri in acelasi timp. Doi tipi solizi, pe care – stomacul mi s’a strans intr’un mod dureros – ii cunosteam prea bine, au aparut de dupa colt, telefonul meu a inceput sa sune [ ‘ De ce e alta melodie? Poate am schimbat’o din greseala… ‘ ] si l’am auzit pe Ben strigandu’ma.
Usurata, am fugit de’a dreptul catre el, in timp ce imi cautam telefonul prin geanta. Cu nedumerire am vazut cum in nici’un caz nu imi apartinea mie, si am citit pe ecran ‘ Pv1 ‘.
“E mobilul meu,” aproape mi’l smulse Ben din mana. “L’am… uitat. Cred ca a cazut din greseala in geanta ta.” Parea… furios… pe el insusi. Citeam asta pe chipul lui. O clipa, am avut o senzatie ciudata ca urma sa lesin si…
…l’am vazut pe Ben in spatele meu. M’am oprit, schitand un zambet.
“Ginny, ce mai faci?” m’a intrebat acesta.
“Ah, bine,” I’am spus usurata. Ma temusem sa nu fie Leo. Il cam lasasem balta la petrecere… si apoi, mi s’a parut ca era cam dezamagit atunci cand eu si Blake… ma rog.
“Unde mergi?”
“Ma plimbam doar.”
Simtindu’ma un pic stanjenita, m’am prefacut ocupata sa imi pun ochelarii de soare.
“Si… hm, vrei sa mergem putin impreuna?”
“Suna bine,” am zambit eu. Imi cadeau planurile de a merge la cumparaturi, dar asta e.
“A fost o petrecere reusita, nu?” m’a intrebat Ben multumit. “Stii, eu am ajutat putin la decoratiuni.”
“Da,” am fost eu de acord, de dragul lui. Pana la urma, doar eu fusesem cea care nu se distrase aseara. “Chiar au fost niste decoratiuni excelente.”
Ben a zambit, incepand apoi sa se planga de lenea fratelui sau geaman, care nu pusese mana sa faca nimic. Radeam cu adevarat in timp ce descria, cu lux de amanunte, prostia lui Tom. Imi dadeam seama ca exagera – era evident, si cred ca de asta isi dadea seama si Ben – , dar, oricum, ma simteam destul de bine si asa.
“…Si apoi, desigur, Leo a ales si inchiriat localul. Ma rog, cu ajutorul nostru, desigur. Tom “ – paru destul de iritat si dezamagit – “ l’a ales, de fapt. A facut si el ceva, pana la ur – ...”
Se oprise. Telefonul lui mobil incepuse sa sune. Fara sa se uite cine e, respinse apelul si telefonul ii cazu din mana.
“Pana la urma,” continua el razand.
Il ascultam doar pe jumatate. Am tras cu ochiul la o vitrina din dreapta noastra. In minte mi se schita un plan cu tema ‘ cum sa intru in magazine sa probez o bluza fara ca Ben sa isi dea seama ‘.
“Mike a adus Dj’ul… Ryan s’a ocupat de mancare si bauturi… Hayden “ – cand l’am intrebat cine e, mi l’a descries ca fiind brunet cu ochii negri, si m’am gandit imediat ca este unul din tipii ‘ no name ‘ de la petrecere – “ a ajutat la stabilirea invitatilor…”
“Stai putin, lasa’ma sa apuc sa notez pe ceva,” I’am reprosat. Ben a ras.
“Oh, trebuie sa plec,” facu el, cand am ajuns destul de departe de blocul meu. “Pe curand, Ginny!”
I’am facut cu mana, si dus a fost. “Esti bine? Oh, te rog, te rog…”
Am clipit, vazand o fata cunoscuta. Ben statea langa mine, ajutandu’ma sa ma ridic.
“Ce’a fost asta?” am intrebat eu, ducandu’mi mainile la gura. Imi venea sa vomit. Intalnirea cu Ben mi se derulase in fata ochilor, atat de real… parca abia acum traisem toate acestea.
Si totusi,
ceva era schimbat.
“Ai lesinat,” spuse Ben simplu. “Esti bine acum, nu?”
Am incuviintat slab din cap. Nervoasa pe cat de bolnava paream, am scuturat inca odata, de data asta energic, din cap.
“Bine…” ofta Ben. “Acum, chiar trebuie sa plec.” Deschise gura, de parca dorea sa mai adauge ceva, dar clatina usor din cap si spuse doar: “Ne mai vedem.”
Nu aveam decat un singur gand in timp ce ma indreptam spre casa. Doua, de fapt. Primul consta in multumiri eterne catre Ben, si al doilea…
Cine era Pv1?--
Nota : nu degeaba am scris pe bune rememorarea intalnirii. Nu va zic mai multe. Cititi cu atentie paragraful de dupa rememorare.
Mier Apr 01, 2009 6:35 pm
) pana la urma, se certasera;)
fff Pretty!