♥♥♥♥♥~Life of Star~♥♥♥♥♥

Personaje:

Alesana Lies *(Alessandra Kristen)

Edward and Emmett Cullen (Twin Broathers)

Ashley and Alice Greene (Twin Sisters)





Salut! Sunt Alesana, locuiesc in USA, Washington, am 16 ani si detin un secret foarte mare! Iubesc acest oras, imi place foarte mult, ii cunosc toate calitatile si toate defectele. Parintii mei sunt Esmee si Carlisle Lies. Mama mea este creatoare de moda, iar tatal meu este manajer.
Deobicei, eu petrec foarte mult timp inafara dormitorului, dar insa sunt... si mici exceptii. Si anume, cand tata vine de la servici. De exemplu acum. Imi scrisesem temele in living, iar in acest moment eram in camera, citeam o carte.
Aud usa de la intrare. Era tata, desigur. Totdeauna ajungea primul inaintea mamei. Obiceiul lui era sa urce la etaj, sa bata la usa mea, sa ma intrebe daca poate intra, sa astepte vreo 1 sau 2 minute sa-mi astepte raspunsul. Dar acum nu se auzea nimic, nu era nimeni pe scari...
Dar tresar. Glasul lui tuna:
--Alesana Lies! imi zicea tot numele, deci aveam probleme.
Deschid incet usa, ies din dormitor, cobor incet scarile, si il vad: cerceta masuta pa care imi facusem temele.
--Da, tata?
Ma priveste.
--De cate ori ti-am zis sa nu mai faci dezordine?
Aaa... asta era problema? Inspir usurata. Erau cateva caiete si carti insirate pe canapea, fotolii, pe jos... Dar totusi, erau chiar prea multe... de parca ar fi o librarie...
--Offf, tata! Ti-am zis sa angajezi o menajera!
--Poti trai si fara ea!
Tatal meu nu vroia sa ma rasfete, asta era tot.
Dar suntem intrerupti. Mai intra cineva pe usa: mama!
--Buna, draga mea! Cum ti-a mers azi? zice ea.
Am inchis ochii din instinc. Totdeauna cand venea de la servici facea o chestie foarte scarboasa: il saruta pe tata!
~"Bleah!!!" mi-am zis in gand.
Stiam cam cat dureaza prostia asta, iar dupa cateva clipe am deschis ochii.
--Deci? a continuat ea.
--...hmm... ca'n fiecare zi: plictisitor!
Zambeste. Se apropie de mine. Isi apropie mana firava de parul meu brunet de onix.
--Vrei sa zici ca iti place mai mult sa fii Kriss?
--Nu!
--Dar?
--Poi... urasc tot machiajul, hainele, si coafurile pe care obisnuieste sa le aiba Kristen! Mai ales la coafor cand toti se ating de parul meu.
Suna si chiar era un avertisment: stia ca nu suport pe nimeni sa'mi atinga parul! Isi retrage incet mana.
Era totusi adevarat, pentru a face deosebire intre mine si Kriss, in viata de dupa reflectoare ma purtam obisnuit, nu ma machiam, nu ma coafam sau restul. Imi placea sa fiu naturala. Pe cand Kristen iubea falsitatea, adica ma refer la faptul ca se imbraca foarte bine, arata suberb si era o adevarata vedeta.
Imi amintesc cand facusem greseala sa vin la scoala cu machiaj, iar atunci Marye, cea mai buna prietena a mea, aflase ca eu eram chiar super-faimoasa cantareata Alessandra. Isi dadu-se seama deoarece o cunostea foarte bine pe Kriss ca si infatisare.
Mama ma trezeste din visare. O vad plimbandu-si mana prin fata mea in semn de: "Revin-o la realitate!"
--Alesa!
Privesc imprejur: tata plecase.
--Unde a plecat?
--Trebuie sa se imbrace in alte haine.
--De...
Suntem intrerupte de telefon.
--Ma duc sa raspund.
Ridic receptorul:
~"Alo?"
~"Buna ziua! Domnisoara Kristen?"
~"Da. Eu sunt."
~"V-am sunat sa va anunt ca mai este o luna pana la inceperea contractului. Stiti, acela pe care l'ati semnat acum un an?"
~"Aaa, am si uitat! Imi amintesc"
~"OK, la revedere!"
~"La revedere!"
Mama ma striga din bucatarie:
--Cine era?
--D. Larny.
--Stiu, stiu. Am fost anuntati si noi.
--Si ce se va'ntampla.
Am intrat in bucatarie.
--Draga mea, din pacate, trebuie sa te muti in Londra.
--Cum?!?! Acum?!?!
--Da. Eu si tatal tau ti-am cumparat o casa, si te-am inscris si la liceu.
--Cand?
--Acum o luna, dar ne pare rau, am uitat sa te anuntam.
Nu o facuse intentionat. Stia ca ma va rani, deoarece Marye K. era cea mai buna prietena a mea si eram de nedespartit. Nici nu ma puteam gandi la asaceva. Nu puteam sta la o distanta mai mare decat o constituia distanta dintre casa mea si a ei (nici aceasta nu era prea mare).
--Imi pare rau!
Ia un mar din cosul de fructe si mi'l da. Era un mar auriu-roscat, le adoram, dar vroia doar sa ma inveseleasca. Il apropii de gura...
--Nu!
Ma opresc.
--Intai sterge'l!
O ascult.

vai GerorgY e f tare , dar continua

ok, sper sa o cititi din nou... am editat'o putin.
So~sa continuam!









Nu era corect cea ce se'ntampla. Nu puteam pleca din USA.
--Alesa, prietena ta va'ntelege. O vei invita la concertele tale. Ce zici sa o suni si sa'i dai vestea asta?
--Ok, mama...
M-am indreptat catre usa, dar totdeauna intervine mama cu regulile ei:
--Ales, opreste'te! Nu uita, se mananca doar in bucatarie. Dar asta nu inseamna sa lasi marul inceput si sa pleci.
--Tu, si regulile tale.
Dar iar suna telefonul. Defapt acum era mobilul meu, se afla in camera si stiam exact cine era.
--Trebuie sa raspund!
Pun marul pe masa si fug, iar cand ajung la usa, mama ma striga:
--Alesa, intoarce'te'napoi!
~
Intru in bucatarie,iar mana ei se indreapta sa'mi arate ceva pe jos: era marul meu. Il ridic si'l arunc in cosul de gunoi. Telefonul inca mai suna. Plec din bucatarie.
~
"~Alo!"
"~Buna, Ale! Vreu sa vorbim imediat! Poti veni in parc acum?" era chiar cine ma asteptam.
"~Sigur, Marye!"
"~Bine, ne'ntalnim acolo. Bye!"
"~OK, pa!"
~
Mi'am luat o bluza sport peste tricoul pe care il aveam si am plecat. In 5 minute am ajuns in parc unde am vazut'o pe Mara (cum o porecleam eu). M'a zarit si ea. Ma privea, de parca ar fi fost ultima data cand ar fi facut'o.
--Si eu vroiam sa vorbim.
--Buna!
--Buna!
O imbratisez.
--Deci, ce vroiai sa'mi zici?
--Ale, am vesti proaste...
--Si tu?
--Mda... parintii mei se vor muta in Franta, Ale si... poate nu ne vom mai vedea... Imi pare rau!
--Si mie, imi va fi dor de tine! Cand veti pleca? "Mai bine nu'i zic si de plecarea mea!" imi ziceam in gand...
--Chiar in seara asta...
--Offf, atunci promiti ca vei veni la cocerte si ne vom mai intalni?
--Promit!
--Pe cuvant de prietena?
--Si sigur!
Zambim, o imbratisez din nou, dar acum mai puternic ca niciodata si ramanem asa pentru cateva minute.
--Alesa, ce ai vrut sa zici prin: "si tu?"?
Ooo, speram ca uitase de chestia asta.
--Pai... si eu voi pleca din USA.
--WoW! Unde?
--In Londra...
--Asta'i perfect! Vom fi mai aproape.
--Mda...
Ii suna telefonul.
~"Alo!... Buna, tata!... Ok, vin... Pa, pa..."
--Ale, trebuie sa plec. Imi pare rau, dar... ne vom intalni noi... Bine?
--Bine!
Ma cuprinde iar in bratele ei fine. Si apoi pleaca. Ii urmaresc silueta pana cand dispare. Stiam ca nu ne vom mai vedea, dar nu mai puteam face nimic.
~"Nu te voi uita niciodata, Mara!" am soptit.
~
M'am intors acasa, iar in luna acea, cat mai aveam timp, mi'am luat la revedere de la colegi si restul. Eram pregatita sa locuiesc in Londra. Tata mi'a zis sa am grija de mine, restul (cum face orice parinte). Mi'a zis ca ma vor vizita o data pe luna. Bine'nteles, voi locui singura.




Londra


Eram pe aeroport in noul oras. Am luat un taxi pana la adresa unde era noua mea locuinta. Era o casa foarte mare. Aproape cum era cea din USA. Am intrat. Avea un living frumos, o culoare foarte deschisa, cred ca un alb amestecat cu roz. Mi-am vazut si noul dormitor. Avea, de asemenea, culoarea roz. Tatal meu cam exagerase. Nu eram chiar inebunita dupa culoarea acea.
Insa numai ce am ajuns si a si sunat mobilul.
~"Alo!"
~"Buna ziua, domnisoara Kristine! Sunt d. Onywey."
~"Buna ziua!"
~"Trebuie sa va pregatiti pentru primul concert in Londra. Este maine seara."
~"OK, multumesc, voi fi acolo in 30 de minute. La revedere!"
~"La revedere!"
Toate cantecele pregatite pentru acea seara le aveam pe laptop. Le'am copiat pe o hartie.
"Imi trebuie o imprimanta!"
Apoi in cele cincisprezece minute ramase am incercat sa memorez doua dintre toate cele 12 si am reusit.
Acestea erau:

Nobody's perfect!

Everybody makes mistakes... Everybody has those days... 1 2 3 4!
Everybody makes mistakes... Everybody has those days... Everybody knows what what I'm talkin' 'bout... Everybody gets that way... [x2]

Sometimes I'm in a jam
I've gotta make a plan
It might be crazy
I do it anyway
No way to know for sure
I'll figure out a cure
I'm patchin' up the holes
But then it overflows
If I'm not doin' to well
Why be so hard on my self?

[Chorus]
Nobody's Perfect!
I gotta work it!
Again and again 'til I get it right
Nobody's Perfect!
You live and you learn it!
And if I mess it up sometimes...
Nobody's perfect

Sometimes I work a scheme
But then it flips on me
Doesn't turn out how I planned
get stuck in quick sand
No problem, can be solved
Once I get involved
I try to be delicate
Then crash right into it
My intentions are good
Sometimes just misunderstood

[Chorus]

Nobody's perfect!
I gotta work it!
I know in time I'll find a way
Nobody's perfect!

Sometimes I fix things up
And they fall apart again
Nobody's perfect

I might mix things up
But I always get it right in the end

[Talking]
Next time you feel like... it's just one of those days...
when you just can't seem to win
If things don't turn out the way you plan,
FIGURE SOMETHING ELSE OUT!
Don't stay down! Try again! YEAH!

[Singing (x2)]
Everybody makes mistakes.....
everybody has those days.....
everybody knows what, what I'm talkin' 'bout.......
everybody gets that way

Nobody's Perfect!
I gotta work it!
Again and again 'til I get it right!
Nobody's Perfect!
Ya live and ya learn it!
And if I mess it up sometimes...
Nobody's Perfect!
I gotta work it!
I know in time I'll find a way
Nobody's Perfect.
Ya live and ya learn it!
'Cause everybody makes mïstakes
Nobody's Perfect!
Nobody's Perfect! No no! Nobody's Perfect!

7 Things

I probably shouldn't say this
But at times I get so scared
When I think about the previous
Relationship we've shared

It was awesome but we lost it
It's not possible for me not to care
Now we're standing in the rain
But nothin's ever gonna change until you hear, my dear

Chorus
The 7 things I hate about you
The 7 things I hate about you
You're vain, your games, you're insecure
You love me, you like her
You make me laugh, you make me cry
I don't know which side to buy
Your friends they're jerks
And when you act like them, just know it hurts
I wanna be with the one I know
And 7th thing I hate the most that you do
You make me love you

It's awkward and it's silent
As I wait for you to say
What I need to hear now
Your sincere apology
And when you mean it, I'll believe it
If you text it, I'll delete it
Let's be clear
I'm not coming back
You're taking 7 steps here

Chorus
The 7 things I hate about you
You're vain, your games, you're insecure
You love me, you like her
You make me laugh, you make me cry
I don't know which side to buy
Your friends they're jerks
And when you act like them, just know it hurts
I wanna be with the one I know
And 7th thing I hate the most that you do
You make me love you

Compared to all the great things
That would take too long to write
I probably should mention
The 7 that I like

The 7 things I like about you
You hair, your eyes, your old levi's
And when we kiss, I'm hypnotized
You make me laugh, you make me cry
But I guess that's both I'll have to buy
Your hand in mine
When we're intertwined everything's alright
I wanna be with the one I know
And the 7th thing I lïke the most that you do
You make me love you

E putin cam sec..
Inafara de greselile alea despre care am flecarit pe mess [ =) ] , altele de tastare nu cred ca mai sunt:-?
Sau mrg, nu mai stau acum sa verific :-j

Actiunea e super rapida.. de exemplu faza cu marul.

Citat :

--Trebuie sa raspund!
Pun marul pe masa si fug, iar cand ajung la usa, mama ma striga:
--Alesa, intoarce'te'napoi!
~
Intru in bucatarie,iar mana ei se indreapta sa'mi arate ceva pe jos: era marul meu. Il ridic si'l arunc in cosul de gunoi. Telefonul inca mai suna. Plec din bucatarie.

As zice mai degreaba:

Fara sa zic nici'un cuvant, pun marul pe masa. De fapt, nu sunt sigura daca am facut asta; poate l'am aruncat direct pe jos, sau poate pe geam. Nu stiu. Am luat'o la fuga spre camera mea, dar mama m'a oprit:
"Alessa, inapoi!"
O ascult. Am vazut imediat marul de pe podea. M'am intors cu spatele la mama, pentru a nu ma vedea cand imi dau ochii peste cap, si l'am ridicat.



Si alte cateva chestii.. totul e prea rapid.. foarte rapid:D

Si aici :

Citat :

~"Alo?"
~"Buna ziua! Domnisoara Kristen?"
~"Da. Eu sunt."
~"V-am sunat sa va anunt ca mai este o luna pana la inceperea contractului. Stiti, acela pe care l'ati semnat acum un an?"
~"Aaa, am si uitat! Imi amintesc"
~"OK, la revedere!"
~"La revedere!"

Chiar nu imi place :-" nici macar nu pare oficial, sau ceva de genu'.. e ca si cum ma suna cineva sa imi aminteasca de chilotii de acum o luna.. ce contract? cu cine vorbeste? [ bine, se precizeaza mai tarziu, dar na.. de obicei, daca cineva iti semneaza un contract acum un an, se presupune ca persoana respectiva nu prea isi aminteste vocea ta.. adica nush. E ciudat.
Si atunci cand zice "Am si uitat! Imi amintesc" nu merge deloc. E ca si cum uita si isi aminteste in acelasi timp. Adica, perfectul compus de la verbul "a uita" ,

Eu as fi scris altfel, de exemplu :

"Alo?"
O voce oarecum cunoscuta, de care imi aminteam vag, spune:
"Buna ziua!... Domnisoara Kristen?"
"Da."
"Sunt D. Larny. Va mai amintiti de contractul de anul trecut?..."
Nu imi aminteam foarte bine. Ma rog. Barbatul de la celalalt capat al firului a mentionat cateva detalii, iar eu mi'am amintit.
A mai spus si alte lucruri, eu raspunzand monosilabic la toate. Doar unul mi'a ramas in memorie:
"Mai este o luna pana la inceperea lui."
Apoi a zis ceva despre o intalnire uregenta, si eu am spus:
"Bine, domnule Larny. Multumesc pentru telefon. Buna ziua!"
"La revedere!"
Am inchis.

Citat :

Aud usa de la intrare. Era tata, desigur. Totdeauna ajungea primul inaintea mamei. Obiceiul lui era sa urce la etaj, sa bata la usa mea, sa ma intrebe daca poate intra, sa astepte vreo 1 sau 2 minute sa-mi astepte raspunsul. Dar acum nu se auzea nimic, nu era nimeni pe scari...
Dar tresar. Glasul lui tuna:

Aici suna de parca ea mai intai tresare, ca din senin, si apoi aude glasul tatalui sau=]]

M'a deranjat si faptul ca ai pus melodii de Hanwca din munti mai original era sa nu pui deloc .. nu intereseaza asa de mult melodiile cantate. DECAT daca sunt inventate de tine.. atunci ar fi fost ceva frumos, special. Dar asa, coppy / paste de la melodiile altuia:|

Astept next:*

So~ Ginny, nu ti se pare ca ai exagerat?!?! ?!
Sa continuam:

Am privit telefonul si am ramas fara cuvinte cand am vazut cat era ceasul: 12:35, iar eu ar fi trebuit sa plec la jumate. Am coborat din pat putin ametita (nu obisnuiam sa scriu sau sa invat in pat deaorece adormeam deobicei), am mers in baie, mi'am pus o bluza noua de un mov foarte inchis, apoi niste blugi de un albastru deschis, m'am coafat si machiat singura, iar dupa toate acestea (pe care nu le suportam deloc) am iesit din baie. Era ora 13:00. Am coborat apoi la parter foarte repede, stiind suta la suta ca uitasem ceva dar..., nu'mi aminteam! Am iesit din casa, si am avut norocul ca in 10 minute am gasit si un taxi.
~
Ma aflam in fata studiolului. Era o cladire foarte mare, alba, unde, in partea stanga, scria cu litere negre: "[i]Studioul ~A. ALPHONIO~".

Oke Georgiana
Nu mai citesc deloc , daca asta vrei.

Iti spun in fata ca ficul tau e frumos, dar mai trebuie lucrat putin, si chiar incerc sa dau sfaturi bune, pe care le'am primit si eu sau le deduc singura.
De exemplu daca sare in ochi o chestie mai tuta asa.. Daca vrei sa iti laud ficul chiar daca scrii tampenii, mai bine nu mai spun nimic. Nu e stilul meu sa nu incerc sa te ajut, corectand unele lucruri. De aceea, ma astept ca comm'urile mele lungi sa fie mai utile decat mesajele de 1-2 randuri care doar ridica in slavi povestea ...

So.. bafta in continuare. Eu nu mai citesc, dar poate o vor face altii:) si poate vor comenta asa cum iti place tie, adica doar mesaje tip "woow.. supeeer:X" .


Ps: nu sunt suparata :*

Nu puteam sa mai pierd timp si am intrat.
Totul parea diferit, nu era cum ma asteptam. Langa biroul secretarei se afla un domn scund, gras si care se holba la mine... L'am recunoscut dupa privirea ucigatoare cu care ma tintea. Pentru el, cuvantul a intarzia era o crima. Nu suporta asta. L'am cunoscut de cand mi'am inceput cariera de solista. Nici eu nu'l suportam! El era d-l Onywey!
Privirea i s'a linistit, s'a apropiat de mine. Se pregatea sa'si inceapa discursul sau despre o noua lume, o noua viata..., prosti de'ale lui. Asta era ce nu suportam.
--Domnisoara Kristen, bine ati venit!
--Mda... multumesc! i'am raspuns eu absenta.
--Ce parere aveti despre noul vostru loc de munca?
"Iar incepe?!?! o.O"
--E bun.
--V'am povestit despre acesta si despre viitorul ce'l reprezinta?
"Offf... da cate ori n'a facut'o!"
Din pacate nu asteapta un raspuns si'si incepe vechiul si plictisitorul lui discurs pe care l'am si invatat cu usurinta din prima zi cand l'am auzit.
--Noi, mai ales tu, insemni bogatia pentru lumea aceasta, multi tineri de iubesc si te admira...
Mi'am dat ochii peste cap. Am oftat!
--...toti ar face orice pentru tine. Nu'ntelegi? Te'adora!
"Sa'l opreasca cineva pe tipul asta, nu mai suport!"
--Si deci, draga mea, concertul acesta va fi mina de aur pentru toata Londra!
"Mooor!" Nu'l mai suportam, imi venea sa'l lovesc, sa fac orice dar sa nu mai vosrbeasca.
--Asa ca...
Si insfarsit vine si salvarea mea: ii suna telefonul. Raspunde:
~"Buna ziua!pacat ca vocea cealalta nu se auzea.Cum?!?!... Ce sa'ntamplat?!?!...era foarte concentrat, oare ce se'ntamplase? Dar asta nu se poate! Nu poate fi amanat!...
"Cine era amanat?"
--Nu'mi pasa ce crede tipul ala!... Concertul nu trebuie anulat!... Si ce'mi pasa, l'au aprobat!
"Concertul?!?! o.O Amanat?!?!"
A inchis telefonul.
--Ce s'a'ntamplat? Ce e cu concertul?
--S'a amanat?
Avea o figura serioasa.
--Cum? De ce?
--Se pare ca locul unde se afla scena pe care trebuie sa canti este al unui tip care se judeca cu legea pentru el, iar de'acum este sub sechestru pana cand se termina procesul. Intelegi?
Parea tensionat. Cred ca mai avea putin si ar fi facut infarct.
--Mda..., am zis in soapta. Si acum ce facem?
--Se poate anula s'au chiar nu va mai fi in Londra, parca nici nu'mi auzise intrebarea.
Am ramas socata. Voi mai avea eu concerte, dar totusi, e ca si cum te pregatesti foarte bine pentru ceva, dar totul degeaba.

Ce mi'a sarit in ochi :
Ai pus prea mult accent pe enervarea personajei principale pe dl Onywey..

" --Se poate anula s'au chiar nu va mai fi in Londra " - sau , dar cred ca e o greseala din neatentie .

Citat :

~"Buna ziua!pacat ca vocea cealalta nu se auzea.Cum?!?!... Ce sa'ntamplat?!?!...era foarte concentrat, oare ce se'ntamplase? Dar asta nu se poate! Nu poate fi amanat!...
"Cine era amanat?"
--Nu'mi pasa ce crede tipul ala!... Concertul nu trebuie anulat!... Si ce'mi pasa, l'au aprobat!
"Concertul?!?! o.O Amanat?!?!"

"Buna ziua!"
Zambetul amabil ii disparea incetul cu incetul. Murmurul pe care il auzeam - vocea celui de la capatul celalalt - parea ca se chinuie sa ii explice ceva.
"Ce -" facu o pauza, timp in care vocea cealalta vorbea. Acum, privirea barbatului era de indignare, chiar de groaza. "Nu..." soaptele sale tradau disperarea. "Nu - se - poa - te !"
A remarcat expresia fetei mele, nedumerita si speriata, si a incercat sa se calmeze. Persoana de la capatul firului a continuat insa, iar domnul Onywey parea din nou suparat pe ceva ce eu nu puteam auzi.
"Nu si nu!"
Apoi, glasul i se imblanzi. Parea sa accepte ce se intampla.
"Concertul s'a amanat," m'a anuntat el, dupa ce a inchis.

Citat :

Am ramas socata. Voi mai avea eu concerte, dar totusi, e ca si cum te pregatesti foarte bine pentru ceva, dar totul degeaba.

Sunt socata.
Ma pregatisem. De ce?... Ca sa fiu anuntata... acum... ca degeaba.