Thornes Of A Rose [ A Draco and Ginny story ]

Acesta e inceputul.
Acesta e sfarsitul.
Odata cu o Stea, s’a sfarsit Norocul. Odata cu Norocul, s’a sfarsit Fericirea. Odata cu Fericirea, s’a sfarsit Iubirea. Odata cu Iubirea, s’a sfarsit Lumea.
Sfarsitul inghite treptat Inceputul.
Tarziu –
Ginny se trezi ca dintr’un vis cu o bucata mototolita de pergament in mana. Clipi si privi inca odata randurile din fata sa: erau o foaie veche, putrezita pe alocuri; probabil, apartinea unei carti vechi. Foarte vechi.
O gasise din intamplare, cand facea curat prin sertare, cu o seara inainte. O intorsese pe o parte si pe cealalta de zeci de ori, ii studiase fiecare coltisor, fiecare centimetru patrat de hartie, dar nimic. Doar acele randuri ciudate, care parca dansau in fata ochilor sai, razand de ea ca nu reusea sa patrunda intelesul cuvintelor de pe ea…
Stia ca mai era ceva. Foaia era rupta imediat dupa cuvantul ‘Tarziu’, de parca se intrerupsese o propozitie.
Se ridica plictisita de pe pat si mototoli si mai tare pergamentul. Se indrepta spre cosul de gunoi de sub birou. Cand era gata sa’l arunce inauntru, se opri brusc. Lua o carte de pe masa si indrepta usor cutele foii, asezand’o intre paginile volumului.
Cine stie cand va avea nevoie de pergament…
*^*
“Ce’avem de mancare?” facu Ron, in timp ce cobora scarile cate doua odata si aproape cazand peste Ginny, care era aflata la masa.
“Ia ce vrei din frigider,” zise doamna Weasley sec. “Si grabeste’te.O sa intarziem. Ai uitat ca este 31 August?”
“Aa... Si c – “ Ron era cat pe ce sa spuna ‘ si ce? ‘, dar se intrerupse brusc; stia cat de iritata era doamna Weasley in ultima vreme, din cauza ca lasasera vizita pe Aleea Diagon pe ultima zi a vacantei. “A. Da. Scuze, mama.” Apuca la intamplare un mar si se aseza langa sora sa.
Parca enervata ca nu avea un motiv de cearta cu Ron in acea dimineata, doamna Weasley isi varsa supararea pe vasele care trebuiau spalate de la cina din seara precedenta. Isi scoase cu o miscare agitata bagheta, dar, in loc de sapun, iesira scantei rosii din ea.
“Ah, n’are rost!” icni doamna Weasley si lasa vasele la o parte. “Ma – duc – sa –… Aah! Arthur!” Sotul ei Aparuse brusc in fata usii, chiar cand o deschisese pentru a aranja plantele.
“Molly!” rasufla domnul Weasley. “M’ai speriat.”
Doamna Weasley nu apuca sa ii spuna ceva de genul ‘tu m’ai speriat mai rau’ datorita unei bufnituri puternice, doua etaje mai sus.
“FRED! GEORGE!” striga doamna Weasley, fara a se intoarce.
“Fred? George?”
Ginny se uita curioasa spre mama sa.
“Cand au venit?”
“Pe la 4 dimineata,” raspunse domnul Weasley in locul sotiei sale. “Au o zi libera. Credeam ca ai remarcat bubuiturile…”
“Da,” marturisi Ginny. “Dar am crezut ca era Ron. Si ca avea probleme de la fasolea de aseara.”
“Hei!” facu Ron, indignat. Mana lui se indrepta catre bagheta, dar fu surprins de doamna Weasley. Resemnat, Ron se multumi sa se strambe la Ginny.
*^*
“Fred, George, duceti’va sa cumparati cartile. Arthur – la Drogheria Magica. Eu si Ginny mergem la magazinul doamnei Malkin… Ron, te descurci la Bufnite en Gross sa iei mancare pentru… aa… Pig?”
“Mama!” Ron se uita enervat peste umar, la Lavender Brown, care o auzise si chicotea alaturi de niste prietene.
“Bine, bine,” spuse doamna Weasley, exasperata. “Ne intalnim la Cofetaria lui Florean. Hai, Ginny.”
Fata o urma de’a lungul strazii largi si pline de lume. O gramada de chipuri cunoscute ii zambeau, dar ea nu avea prea mult spatiu pentru a le face cu mana. De cateva ori o auzi pe mama ei tataind exasperata sau scotand un ‘Vai, sper sa nu ii vada Arthur acum pe astia!’, aratand in acelasi timp spre niste vrajitori care vindeau diverse obiecte ciudate la marginea drumului.
Abia au ajuns la Robe si pelerine pentru toate ocaziile; Doamna Weasley o lasa pe Ginny sa isi aleaga o roba pentru Bal, in timp ce isi cauta o palarie.
Ginny isi lua cateva robe care ii placeau – printre care si una verde, desi isi interzisese categoric inainte sa plece de acasa ca nici nu se va uita la culoarea casei Slytherin – si intra in cabina de proba. Bun… Doua aratau rau. Una era rosie si dragutica, dar prea simpla. Alta era prea scurta. Inca una prea simpla… una albastra cu prea multe accesorii… si roba verde, care era pe departe cea mai frumoasa. Dupa o scurta ezitare, o alese pe cea rosie. Iesi din cabina si dadu nas in nas cu Crabbe, care o privi parca nehotarat o clipa, apoi incerca sa zambeasca rautacios [ ii iesi o grimasa tampa in schimb ] inspre ea si spuse:
“Hei, Draco, o Weasley…”
“Am simtit o duhoare groaznica de Tradator de Sange la intrare…” zise Draco, razand batjocoritor. Aruncand o privire scurta spre doamna Weasley, care se afla in partea cealalta a magazinului si nu ii observase, continua: “Ce’i asta? Mama si puiul? Poluare…”
Ginny se incrunta, strangand in acelasi timp pumnii.
“Fii atent, Malfoy…”
“Ginny, ai terminat?” striga doamna Weasley.
Ginny ii arunca o ultima privire cat se poate de indiferenta lui Draco, dupa care se intoarse spre mama ei. Se sprijini cu cotul de tejghea, in timp ce coada din fata ei avansa cu incetinitorul. Isi indrepta brusc spatele si se lovi de cineva din spatele ei; nu isi dadu seama cine e, dar isi imagina in gand ca Draco dorea doar sa o enerveze.
In drum spre cofetarie, Ginny se uita putin in plasa, ramanand in clipa urmatoare cu gura cascata.
“Mama, asta e o roba verde.”
“Poftim, scumpo?”
“Aveam o roba ros – “ Ginny se opri cand realiza ca doamna Weasley nu o asculta si renunta.

Hmm!
Bineinteles ca pe asta l'ai postat si pe Darmark RPG!
Of, fata asta imi face numai probleme!

Si maine ma duc la profa de romana s'o intreb daca hartia putrezeste!
[Aaa, si de abia astept sa'mi arati una putrezita!]
Moi, hartia ingalbeneste, nu putrezeste, DESTEAPTO!!!!!!!!!!!

Ei da Georga=]]] zic si eu asa=]]] mucegaita na=]]]
Si Lavik , titlul inseamna " Spinii unui trandafir " sau " Spini de trandafir ". Ceva de genu'. )

Nu stiu cand mai scriu .. n'am avut timp zilele astea:-? dar acum vine vacanta si... :X